ma simt urmarita...de Rankin

de vazut....muviz

si se intalnira..dupa multi ani...in Laponia :) frumos...

diferite aspecte ale sexului pe o insula misterioasa....

cum se exploreaza memoria si dragostea.....

un papusar descopera o usa spre......

sa ai grija de un orb...dar nu de unul oarecare...

fara cuvinte...

mescalina, cocaina, amfetamina, LSD, cannabis, opium.....etc

4 camere....si povesti...

deep cu fratele lui retard di caprio si mama lor obeza....
o frumoasa poveste de dragoste....
un homless si un tripat om de radio.....

3 cinefili in lumea reala.....

violenta si redemptie...

doi indragostiti cu arma...

ce e paranoia.....?

e de la capat la inceput, inceput capat....?

cum e sa nu fii bagata in seama....

obsesie in amour....

in lumea orgiilor....

ce se poate intampla cu viata ta dupa 00:00...

totul despre maicasa...sau....

inocenta si naiva fetita din Paris..

nu poate rezista tinerelor..;))

Palaria......

....si umbrela

CIOCOLINGI;))

Cui nu-i place ciocolata??? Cine nu a poftit macar o data in viata la ea?

Cik istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud. Cristofor Columb a fost primul care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Noua. In Europa nimeni nu stia la ce se folosesc, deci nu au avut prea mult noroc. In 1519 conchistadorul Hernando Cortez a descoperit ca Montezuma , conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.

Spaniolii au adăugat trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.

Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvalui Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franta si apoi Marea Britanie.

Un studiu recent dezvaluie insa ca exista ceva care sa concureze si chiar sa depaseasca placerea unui sarut: ciocolata. O echipa de cercetatori britanici a masurat activitatea cardiaca si cerebrala in timp ce mai multe cupluri de indragostiti degustau bucatele de ciocolata neagra, moment dupa care erau rugati sa-si sarute partenerii. Rezultatul? Nici macar cele mai pasionale saruturi nu au putut sa se ridice la inaltimea placerii produse de ciocolata neagra! Motivul consta in faptul ca, in momentul in care ciocolata se topeste in gura, toate regiunile creierului primesc un impuls mai intens, care dureaza mai mult decat excitarea mentala provocata de un sarut.

Delphine

Intr-o dimineata de vara, stand eu asa pe nisipul unuia din golfurile din Ibiza, privind cerul si marea, imi intorc privirea si o vad pe ea. Delphine. Cine e ea? O femeie la vreo 40 de ani, frantuzoica din Biron, care statea ca mine, goala, pe prosopul ei de plaja bleu. Mi-a cerut o tigara, i-am dat o tigara..si am inceput o lunga discutie.

Tipa are un atelier in care lucreaza manual bijuterii din email. Un mic castel, in Franta unde traieste si lucreaza...ce vrei mai mult???

Emailul este o mixtura de siciliu, potasiu si sodiu....tare as fi curioasa sa vad cum cu manutele alea a reusit sa scoata asa mari minunatii pantru gaturile, urechile si mainile noastre. Mda...si daca tot mi-am amintit de ea..o sa-i trimit un e-mail sa ne intalnim in Franta printre podoabe...Deci fetelor catre..:)

www.bijouxdemail.fr

Poezie

Au fost odata trei chinezi:

Iak, Iak Cicrak, Iak Cicrak Cicrak Cicrone

Si trei chinezoiace:

Tipa, Tipa Dripa, Tipa Dripa Ripampone.

Si s-au casatorit:

Iak cu Tipa, Iak Cicrak cu Tipa Dripa, Iak Cicrak Cicrak Cicrone cu Tipa Dripa Ripampone.

Si au avut copii:

Iak cu Tipa l-au avut pe Sah,

Iak Cicrak cu Tipa Dripa l-au avut pe Sah SahMat

Iak Cicrak Cicrak Cicrone cu Tipa Dripa Ripampone l-au avut pe Sah Sahmat Sahrone.

copii...din flori...

Carti:)

Imi place sa citesc, si nu mult, foarte mult, inca de cand eram mica. Bunicul meu pe langa altele, lega carti, in scoarta groasa de piele, scria titlul si autorul caligrafic, cu litere aurii si le aranja cu grija in imensa lui biblioteca. Niciodata nu-l lasam sa-si faca treaba si el , ca sa ma cuminteasca imi punea o carte in mana, ce credea el de cuviinta a fi pe intelesul meu ( povesti nemuritoare ). O colectie intreaga cu povesti nemuritoare....
Am citit toata copilaria mea, copiii jucau sotron, mie imi placea sa citesc. Ma asezam pe marginea trotuarului cu cartea in mana si da-i bataie. Ma mai jucam si eu asa din cand in cand ca radeau de mine, tata imi zicea sile de la silitor;))
Am mai crescut ....la liceu proful de romana imi dadea liste intregi de scriitori si eu nu scapam nici una. Imi placea enorm. Ma refugiam de fiecare data in ultima banca si citeam , ma identificam cu personajele, simteam mirosuri, inventam sfarsituri. Acasa la fel, unde ma asezam putin, dupa barfe la telefon , stat cu mama, tata si sora, umblat putin cu iubitul meu, imi luam cartea pe brate si taca-taca-taca-taca, sorbeam toate cuvintele si toate randurile unul dupa altul.
Mi-a placut , nu m-a obligat nimene vreodata...sau...ba nu, mint. O data pofu m-a pus sa cites " Fratii Jderi", am inceput-o de n ori dar niciodata nu am terminat-o. Eiiiiiii.....si carte dupa carte, personaj dupa personaj, discutii dupa discutii , am ajuns acum nu departe de ce am fost. Spun nu departe pentru ca acum nu mai am timpul necesar sa stau cu cartea in mana, dar de cate ori se iveste momentul bag citit la greu. Imi place lumea aia, pe care si-a imaginat-o cineva. Oare eu mi-o imaginez la fel ? Oare eu as pune alt sfarsit? Oare eu i-as da numele asta personajului principal. De cand am mai crescut citesc activ, NORMAL....nu?
Ma intreb de ce si cum , unde si de cand, la cine si pe cine?:)))

Cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o a fost " Spuma zilelor" de Boris Vian. Iar scriitorul meu preferat a ramas nimeni altul decat Gabriel Garcia Marquez, cu toata publicatiile lui. Mi-e foame de lectura lui, este de o simplitate si o frumusete iesite din comun.
Prima carte a lui pe care am citit-o a fost " Un veac de singuratate" pe care am fost invatata sa o citesc cu o foaie si un creion in mana, nu de alta da sa o pot si eu intelege....si asa am inteles-o. Apoi au urmat altele si altele... si acum citesc tot una scrisa de el " Ochi de caine albastru" si urarea: SA_I DE D_ZEU SANATATE MULTA, SA MAI SCRIE MULT SI BINE PT ANDRA SI PRIETENI:)