Imi place sa citesc, si nu mult, foarte mult, inca de cand eram mica. Bunicul meu pe langa altele, lega carti, in scoarta groasa de piele, scria titlul si autorul caligrafic, cu litere aurii si le aranja cu grija in imensa lui biblioteca. Niciodata nu-l lasam sa-si faca treaba si el , ca sa ma cuminteasca imi punea o carte in mana, ce credea el de cuviinta a fi pe intelesul meu ( povesti nemuritoare ). O colectie intreaga cu povesti nemuritoare....
Am citit toata copilaria mea, copiii jucau sotron, mie imi placea sa citesc. Ma asezam pe marginea trotuarului cu cartea in mana si da-i bataie. Ma mai jucam si eu asa din cand in cand ca radeau de mine, tata imi zicea sile de la silitor;))
Am mai crescut ....la liceu proful de romana imi dadea liste intregi de scriitori si eu nu scapam nici una. Imi placea enorm. Ma refugiam de fiecare data in ultima banca si citeam , ma identificam cu personajele, simteam mirosuri, inventam sfarsituri. Acasa la fel, unde ma asezam putin, dupa barfe la telefon , stat cu mama, tata si sora, umblat putin cu iubitul meu, imi luam cartea pe brate si taca-taca-taca-taca, sorbeam toate cuvintele si toate randurile unul dupa altul.
Mi-a placut , nu m-a obligat nimene vreodata...sau...ba nu, mint. O data pofu m-a pus sa cites " Fratii Jderi", am inceput-o de n ori dar niciodata nu am terminat-o. Eiiiiiii.....si carte dupa carte, personaj dupa personaj, discutii dupa discutii , am ajuns acum nu departe de ce am fost. Spun nu departe pentru ca acum nu mai am timpul necesar sa stau cu cartea in mana, dar de cate ori se iveste momentul bag citit la greu. Imi place lumea aia, pe care si-a imaginat-o cineva. Oare eu mi-o imaginez la fel ? Oare eu as pune alt sfarsit? Oare eu i-as da numele asta personajului principal. De cand am mai crescut citesc activ, NORMAL....nu?
Ma intreb de ce si cum , unde si de cand, la cine si pe cine?:)))
Cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o a fost " Spuma zilelor" de Boris Vian. Iar scriitorul meu preferat a ramas nimeni altul decat Gabriel Garcia Marquez, cu toata publicatiile lui. Mi-e foame de lectura lui, este de o simplitate si o frumusete iesite din comun.
Prima carte a lui pe care am citit-o a fost " Un veac de singuratate" pe care am fost invatata sa o citesc cu o foaie si un creion in mana, nu de alta da sa o pot si eu intelege....si asa am inteles-o. Apoi au urmat altele si altele... si acum citesc tot una scrisa de el " Ochi de caine albastru" si urarea: SA_I DE D_ZEU SANATATE MULTA, SA MAI SCRIE MULT SI BINE PT ANDRA SI PRIETENI:)
Am citit toata copilaria mea, copiii jucau sotron, mie imi placea sa citesc. Ma asezam pe marginea trotuarului cu cartea in mana si da-i bataie. Ma mai jucam si eu asa din cand in cand ca radeau de mine, tata imi zicea sile de la silitor;))
Am mai crescut ....la liceu proful de romana imi dadea liste intregi de scriitori si eu nu scapam nici una. Imi placea enorm. Ma refugiam de fiecare data in ultima banca si citeam , ma identificam cu personajele, simteam mirosuri, inventam sfarsituri. Acasa la fel, unde ma asezam putin, dupa barfe la telefon , stat cu mama, tata si sora, umblat putin cu iubitul meu, imi luam cartea pe brate si taca-taca-taca-taca, sorbeam toate cuvintele si toate randurile unul dupa altul.
Mi-a placut , nu m-a obligat nimene vreodata...sau...ba nu, mint. O data pofu m-a pus sa cites " Fratii Jderi", am inceput-o de n ori dar niciodata nu am terminat-o. Eiiiiiii.....si carte dupa carte, personaj dupa personaj, discutii dupa discutii , am ajuns acum nu departe de ce am fost. Spun nu departe pentru ca acum nu mai am timpul necesar sa stau cu cartea in mana, dar de cate ori se iveste momentul bag citit la greu. Imi place lumea aia, pe care si-a imaginat-o cineva. Oare eu mi-o imaginez la fel ? Oare eu as pune alt sfarsit? Oare eu i-as da numele asta personajului principal. De cand am mai crescut citesc activ, NORMAL....nu?
Ma intreb de ce si cum , unde si de cand, la cine si pe cine?:)))
Cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o a fost " Spuma zilelor" de Boris Vian. Iar scriitorul meu preferat a ramas nimeni altul decat Gabriel Garcia Marquez, cu toata publicatiile lui. Mi-e foame de lectura lui, este de o simplitate si o frumusete iesite din comun.
Prima carte a lui pe care am citit-o a fost " Un veac de singuratate" pe care am fost invatata sa o citesc cu o foaie si un creion in mana, nu de alta da sa o pot si eu intelege....si asa am inteles-o. Apoi au urmat altele si altele... si acum citesc tot una scrisa de el " Ochi de caine albastru" si urarea: SA_I DE D_ZEU SANATATE MULTA, SA MAI SCRIE MULT SI BINE PT ANDRA SI PRIETENI:)
No comments:
Post a Comment