Sunt unde as vrea sa fiu si simt exact ce mi-am dorit sa simt. Ma pierd uneori si nu stiu incotro sa o iau ca sa tin drumul drept. Coteste uneori si-mi arata ca ma pot pierde usor insa El ma ia de mana si imi zice ca pe acolo nisipul se misca, iar valurile sunt puternice. Imi spune ca totul e albastru dar si nuantele au farmecul lor. Imi spune ca nu este nevoie sa merg in varful picioarelorprin viataci sa calc cu toata talpa pentru a simti foecare fir de nisip si gura de scoica.
Cand suspin imi spune fara cuvinte ca am o voce frumoasa, iar cand rad imi duce rasul la stele.
si stam pe coltul de stanca si privim la cer, incercand sa reconstituim puzzel-ul care a mai fost vazut probabil acum o suta de ani de alti doi indragostiti...Stam pe scena de piatra, iar stelele ne lumineaza si ne ajuta sa le descifram secretul. Poate fi sensul noptii sau al zilei. Ele, stelele vorbeau, iar noua ne era greu sa le deslusim in intuneric.
Iubesc si pot muri...pot muri doar daca iubirea se tine dupa mine!:)
sau a lu' maman?
